BINE-ATI VENIT, DRAGI OASPETI !

In tara noastra de departe, acolo, la Bucuresti, la Iasi, la Cluj si la Timisoara, ca si in Banie, la Craiova, peste tot unde fiinteaza teatre, de rang national sau local, pentru iubitorul de arta dramatica, toamna inseamna inainte de tote : deschiderea stagiunii teatrale ! Si toamna torontiana, lunga si frumoasa, intinsa adanc in noiembrie, pana sub coasta lui decembrie, a insemnat pentru iubitorii de spectacol scenic din comunitatea romaneasca, asemenea, o mult asteptata deschidere a stagiunii noastre teatrale. Mult asteptata, da, nu exagerez, martore imi sunt salile pline la cele reprezentatii cu pisele “…ESCU” si “SOSESC DESEARA” de Tudor Musatescu, primele sustinute de echipa teatrului “Majestic”, iar urmatoarele de cea a teatrului “Tudor Musatescu”, de sub patronajul cenaclului “Observatorul”. In revista noastra, despre cele doua serii de spectacole, multumita cronicilor si avant-cronicilor semnate de dle Veronica Pavel Lerner, Ecaterina Dumitrescu si Elena Buica, s-a vorbit pe indelete, cu laude privind interpretarea, regia, decorul, costumele, sunetul si muzica, luminile etc. Fiecare in parte, unul pentru toti si toti la olalta, noi cei laudati va multumim cordial, dragi spectatori, dragi cronicarese, pentru generoasele dv. aplauze si aprecieri !

Stagiunea teatrelor noastre din Toronto, din aceasta toamna, a fost implinita si de vizita unei trupe din Ottawa. Inca o seara de senina bucurie, de divertisment, de ras copios, pentru alte cateva sute de iubitori ai dialogului in limba materna. Ceea ce il face pe semnatarul acestor randuri, el insusi regizor si actor, sa laude la randu-i, pe sub ochelarii de cronicar, o echipa de teatru oaspete, este un ademenitor substrat colegial. Dar, mai intai, despre teatrul si spectacolul oaspetilor din Ottawa!

Trupa “Iesirea prin Sarindar” si-a sarbatorit anul acesta zece ani de la infiintare. O sarbatorire fericita, care, prin spectacolul “Libertinul”, in seara de 4 noiembrie a.c., s-a revarsat ca un pahar de sampanie si spre setea de calambururi scenice a unei sali intime, sala de teatru a scolii “Bishop Strachan”, plina la refuz.

Comedia “Libertinul” de Eric Emmanuel Schmitt, unul dintre cei mai cunoscuti dramaturgi si romancieri francezi din ultimele decenii, a atras cu prioritate interesul punerilor in scena, atat in Franta, cat si in afara, in alte tari. Ba chiar si cinematografia, in foamea ei pentru subiecte de larga difuzare, a inscris “Libertinul” pe un top preferential ridicat al marelui si micului ecran, avandu-l in rolul principal pe cunoscutul actor francez Vincent Perez. Libertinul, libertinul, si, ma rog, cine este acest libertin, un alt sadic si cinic seducator, ca medievalul Don Huan al spaniolilor? Nu ! Libertinul dlui Emmanuel Schmitt e din secolul prerevolutionar al “Iluminismului” francez, al celebrilor enciclopedisti. “Libertinul” indraznetului dramaturg nu este altul decat marele filozof, psiholog, estetician, moralist etc. Denis Diderot ! Si, cum tine sa ne convinga dramaturgul, tocmai pentru ca el l-a indragit din scoala pe Diderot, ca mare om de cultura, tocmai pentru ca i-a studiat cu asiduitate multilaterala-i eruditie, nu putea sa nu-l prinda cu ocaua mica, altfel spus, sa nu descopere comica discrepanta intre ceea ce a afirmat in codul sau moralo-estetic si ceea ce a fost ca om in carne si oase !

De aici pana la o comedie spumoasa, sampanizata frantuzeste, n-a mai fost decat un pas… Un pas spre scenele din Franta… Iar mai recent, alt pas spre o scena din Ottawa, spre o scena din Toronto, printr-o traducere si adaptare simplificata, perdeluita pentru urechile vorbitorilor de limba romana, implinite de dna. Bebi Kotlarewsky si de dl. Paul Tauberg. Regia experimentatului om de teatru, dl. Dan Necsulescu ( zece ani de puneri in scena, in Romania, si inca zece ani, in Canada ), reuseste sa faca in spectacolul lor un adevarat miracol, sa marieze, sa catapulteze de pe trambulina unei tehnici teatrale renascentiste, a la Comedia dell’Arte, un dialog in voga, la zi, monden si modern, vesnica problema a femeii – barbatul !, vesnica problema a barbatului – femeia !

Anecdotica piesei – filozoful intre datoria de a-si umple enciclopedia cu verdicte etico-estetice si o pozare pasnica in fata penelului unei frumoase si frenetic ispititoare pictorite. O anecdotica aparent simpla, in fapt, declansatoare in tromba de ipostaze comic-conflictuale. Filozofului i se cere sa pozeze gol pusca, urmand sa i se puna la incercare rezistenta la sirenicele tentatii de seductie din partea pictoritei. Apoi, cocheta fata a proprietarului casei, unde Diderot isi editeaza enciclopedia, i-ar darui virginitatea, in schimbul unui act scris. Un act care va servi de scuza fiicei filozofului. Si din astfel de premise, de ispite ale vietii, cu abilitate incitate si oprite la marginea decentei, se isca un conflict si un dialog revelator intre Diderot si sotia sa, se descopera pozna propriei fiice, gravide, amanta unui rascopt libertin casatorit, un “alter ego” al filozofului in carne si oase ! In capatul lantului de ipostaze conflictuale, dramaturgul scoate la lumina scopul ascuns al manevrelor seducatoare din partea pictoritei: furtisagul valoroasei colectii cumparate de Diderot pentru tarina Rusiei. Hoata, prinsa la timp, nu mai este trimisa in arestul politiei de catre filozof, cum acesta intentionase, din contra, este iertata si chiar admirata pentru frumusetea curajului de a risca, pentru frumusetea aventurii in sine ! O latura surprinzatoare a firii lui Diderot de zi cu zi, schimbatoare, concilianta, libertina, de loc incatusata de rigidele precepte morale din propriile tratate.

Acesta este subiectul pe scurt, pentru cititorul care n-a fost la spectacol si n-a cunoscut piesa. Aceasta este actiunea comediei “Libertinul”, jucata cu insufletire si talent scenic de trupa oaspete din Ottawa : Bebi Kotlarewsky in rolul pictoritei, Kiki Balter in rolul lui Diderot, Andrei “Kramer” Kellner – secretarul filozofului, Raluca Dragnea – sotia filozofului, Anne Marie Mera - fata gazdei, Dana Geber – fiica filozofului. Bine armonizate si sincronizate, cu eficienta functionala compartimentele de baza : decorul si costumele – Anca Zamfir si Marius Cosma, muzica –Agneta Gibson. La difuzare si multimedia, aici, la noi, in Toronto, dnei Cristina Bododea si dlui Tibi Grigoriu li s-a alaturat actrita noastra profesionista, dna Liane Ignatoiu, pentru a carei isprava, regizorul personal, dl Dan Necsulescu si producatorul, dl Henri Balter au chemat-o pe scena, la aplauzele si ovatiile finale din partea publicului spectator.

Substratul colegial pe care il semnalam in introducerea cronicii, cu entuziasm si indreptatit optimism, il consider bilateral, reciproc si cu bataie lunga. Altfel spus, deie Dumnezeu ca de aici incolo schimbul de spectacole teatrale intre orasele Canadei, din partea comunitatilor romanesti, sa se perpetuieze, sa devina un du-te-vino permanent, de la Ottawa la Toronto, la Montreal si chiar la Vancuver, ca si de la Toronto pe la dumnealor, pe-acasa !

regizor Stelian Constantin – Toronto